Tendinita este o problemă a tendonului care se poate manifesta prin durere, sensibilitate locală și limitarea anumitor mișcări. Tendoanele sunt structuri rezistente care fac legătura dintre mușchi și oase și transmit forța necesară mișcării. Atunci când solicitarea depășește capacitatea țesutului de a se adapta și recupera, pot apărea simptome, în special în zone precum umărul, cotul, genunchiul, călcâiul sau încheietura mâinii.
Suprasolicitarea are un rol important, dar nu presupune neapărat un singur efort foarte intens. Uneori problema apare după repetarea aceleiași mișcări zile sau săptămâni la rând, după creșterea bruscă a volumului de antrenament ori după revenirea prea rapidă la sport. În alte situații, activitatea profesională, tehnica de execuție, recuperarea insuficientă și particularitățile individuale contribuie împreună la apariția durerii.
Ce se întâmplă atunci când tendonul este suprasolicitat
Tendonul este adaptat să suporte tensiune, iar activitatea fizică dozată corespunzător îl ajută să își mențină funcția. Problemele pot apărea când solicitările sunt prea mari, prea frecvente sau cresc mai repede decât capacitatea organismului de adaptare.
Termenul „tendinită” sugerează existența inflamației, însă durerea persistentă de tendon nu este întotdeauna explicată exclusiv printr-un proces inflamator. În problemele cronice pot exista modificări structurale și degenerative ale tendonului, motiv pentru care medicii folosesc adesea termenul mai larg de tendinopatie.
Această diferență este importantă deoarece tratamentul unei probleme persistente nu se reduce întotdeauna la combaterea inflamației. Recuperarea poate presupune ajustarea solicitării și un program progresiv de exerciții.
Sportul nu este singurul factor implicat
Alergătorii pot dezvolta probleme la tendonul lui Ahile sau la tendoanele din jurul genunchiului, în timp ce sporturile care implică aruncări și mișcări repetate deasupra capului pot solicita tendoanele umărului. Tenisul și alte activități repetitive pot fi asociate cu dureri în zona cotului.
Totuși, tendinopatiile apar și în afara sportului. Munca ce presupune ridicări repetate, utilizarea frecventă a unor unelte sau menținerea anumitor gesturi poate suprasolicita tendoanele. Chiar și activitățile recreative desfășurate ocazional, dar foarte intens, pot produce simptome dacă organismul nu este pregătit pentru acel nivel de efort.
Vârsta, anumite boli metabolice și unele medicamente pot influența, de asemenea, sănătatea tendoanelor. De aceea, cauza nu trebuie presupusă automat doar din tipul activității desfășurate.
Creșterea bruscă a efortului poate conta
Un scenariu frecvent este modificarea rapidă a programului de antrenament. O persoană poate trece într-un timp scurt de la două alergări ușoare pe săptămână la antrenamente aproape zilnice sau poate crește simultan distanța și intensitatea.
Tendonul are nevoie de timp pentru adaptare. Dacă stimulul este crescut prea repede și perioadele de recuperare sunt insuficiente, toleranța țesutului poate fi depășită.
Același principiu se aplică după o pauză mai lungă. Revenirea directă la nivelul anterior de performanță poate suprasolicita structurile care nu mai sunt adaptate acelui volum de efort. Progresia graduală este, în general, mai potrivită decât alternarea între perioade de inactivitate și efort foarte intens.
Repausul complet nu este întotdeauna soluția
Când apare durerea, reducerea temporară a activității care o provoacă poate fi necesară. Aceasta nu înseamnă însă că orice problemă de tendon necesită imobilizare sau repaus total pentru perioade lungi.
În multe tendinopatii, recuperarea presupune reintroducerea controlată a solicitării prin exerciții adaptate tendonului afectat. Kinetoterapia poate urmări dezvoltarea progresivă a forței și creșterea toleranței la efort, în funcție de diagnostic și stadiul problemei.
Revenirea la sport sau la activitatea solicitantă ar trebui realizată progresiv. Dispariția temporară a durerii nu înseamnă întotdeauna că tendonul este pregătit imediat pentru efortul maxim anterior.
Când este necesară evaluarea medicală
Durerea care persistă, se agravează sau limitează activitățile zilnice justifică o consultație. Medicul poate evalua localizarea durerii, mobilitatea și forța și poate diferenția o tendinopatie de alte probleme articulare, musculare sau neurologice. Investigațiile imagistice nu sunt obligatorii în toate cazurile, dar pot fi recomandate atunci când tabloul clinic o impune.
O durere foarte puternică instalată brusc, asociată cu o pocnitură, pierderea funcției, deformare sau imposibilitatea de a utiliza normal membrul poate indica o ruptură de tendon și necesită evaluare medicală promptă.
Tendinita și tendinopatiile sunt frecvent legate de modul în care este dozată solicitarea, nu doar de existența activității fizice. Creșterea progresivă a efortului, recuperarea adecvată și atenția acordată simptomelor pot reduce riscul ca o durere minoră să devină persistentă. Atunci când disconfortul nu se ameliorează sau afectează funcția, informarea corectă și evaluarea unui medic ori kinetoterapeut calificat pot ajuta la stabilirea cauzei și a unui program de recuperare potrivit.
